De la un timp

De-o vreme dorm ca pruncii,

Visez sâni enormi

Care hrănesc Africa toată,

Sudamericani catolici

Care nu mai caută salvare la popi

Și mai rămâne o strachină

Să facă și rușii

Un cazan de  smoală cu vodcă.

De-o vreme întineresc privind pe fereastră,

Tu treci nepăsătoare ca autobuzul 666

(Nu cred că ăsta e numărul,

Că aș fi observat,

Eu neavând apetit la nebuni și la demonizați),

Și întorci capul spre mine

Abia când simți că mă plouă

Cu melancolii.

De o vreme nu mai mă interesează

Dacă vine sau nu primăvara,

Tu cânți la pian fără partitură

Și  țopăi moțardiene valsuri.

De-o vreme sunt fulg,

Dar nu mă ia vântul,

Stau agâțat de un zâmbet de-al tău.

Astăzi e ziua

Când mă îmbăt

Cu boabe de rouă.

Ce trup cald ai, iubito.