Pagini

duminică, 16 martie 2014

Lectura locului pe o foto de Dinul Lazar


Deşi sunt paralele, liniile se întâlnesc
Înainte de a atinge infinitul,
Savanţii rămând fără explicaţii, dar nu pleacă.

Pământul de sub picioarele mele
Nici nu mă trage spre adânc
Precum vârtejul nelegiuirii,
Nici nu mă schimbă-n săgeţi.

Am sădit cândva o vie
Şi am dezgropat-o –
Fiind eu zevzesc din naştere –
Înainte de vreme,
Neştiind timpul,
Necitind stelele,
Neascultându-mi tatăl:
Via şi-a găsit singură rostul.

Pomii sunt nesfârşite trepte spre
Albastru,
Culorile curg ca şoaptele de iubire.

Unii au minte puţină
Şi au învăţat de la unde radiofonice
Şi sticle colorate
Că e greu să trăieşti în afara asfaltului.

Eu şi prietenii mei
Zilnic hoinărim
Pe potecile raiului.
Tu mă vezi de departe

Şi zâmbeşti.

Niciun comentariu: