Pagini

marți, 29 aprilie 2014

Cum am devenit rege


Împlinisem doi ani,
Dar mama mă învăţase să spun că am trei -
Fiind dornică să mă vadă cresct mare mare
Apela la cifre magice.

Mă jucam în ţărână
Şi încercam să fac un castel,
Dar pământul nu se lăsa modelat,
Deşi cândva fusese fund de mare
Iar mai încoace albie de fluviu.

Plângeam cu lacrimi cât bobul
De mazăre,
Pe care mama le vedea
Mai mari decât pumnul lui Goliat.

Nu avea timp să mă ajute
Şi cred că nici un voia
Ştiind puterea vântului băltăreţ
Care spulbera semnele.

Tocmai atunci a trecut un înger
Pe deasupra,
Era subţire ca un vis
Şi vorbea doar prin semne.

Bătea încet din aripi
Să-i pot vedea albul de zefir.

De aici şi până colo, a zis,
De dincolo şi până mai apoi,
Dinspre tine şi până la tata,
În jos până în fund de oceane,
Cât poate privi ochiul,
Gândul,
Închipuirea,
Al tău să fie.

Şi câtă credinţă încape
Între braţele tale întinse.

Dar nu cu pumnii strânşi.


sâmbătă, 26 aprilie 2014

De la Psalmul 104


Trezeşte-te, suflete,
Drege-ţi vocea
Şi binecuvintează-l pe Dumnezeu,
Singurul domn.

Dimensiunile lui sunt
Incomensurabile,
Este îmbrăcat într-o manta de lumină
Şi pare înconjurat de un cort
Infinit de încăpător.

Se arată astfel ca să putem
Pricepe ceva
Din Necuprins
Şi să ne minunăm
Ca pisoiul care priveşte în oglindă
Dar nu înţelege diferenţa.

Domnul a pus o margine
Peste care nu trece nimeni.

Încerc să laud lucrul
Mâinilor lui înţelepte
Şi termin rugându-l
Să-i fie plăcute
Spusele mele
Gângave.


vineri, 25 aprilie 2014

Temperaturi reciproce

Intre mine şi frigul de afară
Este o legătură
Invers proporţională,
El trage în jos, eu trimit aburi
Spre cer.

Norii sunt făcuţi
Din ultima respiraţie
A morţilor,
Dar nu a celor sătui de viaţă.

Doar Romeo şi Julieta
Au murit pe altarul iubirii
Ca mieii nevinovaţi
În ajun de paşti.

Sunt beat de fericire
Că nu mi-a venit mintea la cap:
Ies în poiană
Şi număr stelele din coroana
Unei păpădii.

Petalele mărului abia plantat
Cresc şi noaptea,
Cum dorul îndrăgostiţilor
Care şterg din cartea de engleză
Finalul
Ca să nu afle generaţiile viitoare
Gustul sărat al lacrimii.

Adie zefir de primăvară
Şi părul tău s-a încreţit
În jurul urechii care ascultă poeme
Ca o creangă sănătoasă de măslin.


joi, 24 aprilie 2014

Apocalipsă 3

Bate vântul anapoda, domnule.

Că nu se ştim unde se formează
E un mister din care nu ies
Insomnii,
Dar nu se ştie
Cine l-a trimis.

Totul e pe fugă,
Alunecări de teren,
Valuri fără direcţie,
Mulţimi agitate,
Cai scăpaţi din hăţuri,
Berbeci cu ochi tulburi,
Bărbaţi în halate decolorate.

Peşterile sunt ocupate
De stalactite,
Apa curge în valuri
Pe uliţe,
În afară de matcă,
Îmbâcseşte cu nămol
Pajiştea.

Şi noi nu avem
Unde pleca.
Şi noi nici nu vrem

Să plecăm.

David fugărit

Nu-mi neteziţi drumul,
Lăsaţi pietrele la locul lor,
Dacă mă împiedic
E bine să cad.

Nu întindeţi mâna,
Picioarele tremurate ajută
Să auzi vuietul mării
Care te trage în adânc.

Faceţi linişte, rogu-vă,
Vreau să aud chiotele de fericire,
Muzicile şi chiotele
Pătrunşilor în palat,
Bucuroşi că doboară ziduri
Şi-mi violează slujbaşii.

Tocmai acum Absalom
E invitat să se urce în pat
Şi să-şi aleagă ţiitoare.

O, iată că vine un beţiv, spre noi,
Urcă spre Ierusalim,
Cetatea câştigată cu braţul meu drept
Pe vremea când dărâmam munţi
Cu un strigăt.

Lăsaţi-l să mă vorbească de rău,
Să mă blesteme,
Să mintă,
Să-şi verse veninul.

Şi astfel Domnul meu
Va vedea cât de jos
Am căzut.

Lui i se face milă

Mereu.

miercuri, 23 aprilie 2014

Bilanţ în lanţ


Zilele bune se văd la sfârşit,
Când li se coace rodul,
Când ochii caută în linişte
Seninul cerului
Şi descoperi steaua preferată.

A mea tremură
Ca o întrebare,
Ca o piftie,
Ca inima vrabiei
Ca puiul rămas singur în cuib,
Ca trestia,
Ca frica.

Iov aştepta cu groză înserarea
Ştiind că după ea
Vine o nouă zi cu vechi chinuri
Şi cu întrebări la care
Singurul
Care cunoaşte răspunsul
Nu răspunde.

Aş vrea să plâng de emoţie,
Dar de o vreme
Lacrimile un mai au preţ
Deşi totul se vinde,
Iar dragostea se cerşeşte
În unghere.

E seară şi steaua mea
Zâmbeşte
Ca o puştoacă de cartier.



vineri, 18 aprilie 2014

Reconstituire

În noapte de joi spre vineri,
Dormeam liniștit,
Plăcându-mi somnul ca pâinea caldă.

Cândva în noaptea de joi
Toți demonii se strânseseră La Ierusalim,
Era întuneric ca-n iad,
Se auzeau bătăile din aripe
Ale îngerilor decăzuți,
Trădarea rânjea,
Minciuna era zâmbărață,
Martorii mincinoși se înghesuiau
Ca la urcarea în mijloacele de transport
În comun.

A doua zi ticăloșii se îndreaptă
Parfumați spre instituții
Și întocmesc hârtii legale care să schimbe
Putregaiul în înverzire.

E vinerea în care omenirea
A tăcut,
De atunci în loc de cuvinte
Rostește silabe.


duminică, 13 aprilie 2014

Bucuria asinului


Sunt singurul asin din lume,
Sunt fiul unei măgăriţe
Care a călcat pe flori,
Pe flori adevărate şi pe ramuri verzi
Păşeau copitele mele.

Sunt singurul
Care nu aveam nici-o treabă,
Fără de soi eram,
Fără pedigriu,
Născut într-un sat fără nume,
Flămând ca un câine de pripas,
Urât,
Hulit,
Batjocorit,
Păros,
Cu mădular netrebnic la vedere,
Cu glas de măgar răguşit,
Urechiat,
Ştirb,
Câine turbat.

Şalele mele
L-au purtat pe poarta
Ierusalemului.

Sunt asinul legat
De mântuitor
Pe vecie
Şi iarbă voi avea din belşug
În plaiuri de rai.

De-atunci am alt glas.


vineri, 11 aprilie 2014

Desen cu băieşi


Pe mine nu m-a pictat nimeni la baltă,
Deşi făceam nişte salturi
De se lovea spinarea de apă
Până săreau stropii în nori.

În ăst timp,
Impresioniştii se plimbau prin Paris,
Care de care mai aproape de Notre Dame,
Când i-am întâlnit eu prin anii optzeci
Ei încă erau acolo
Şi stăteau la taifas cu lumina.

Povestea e simplă
Ca a lui Danil Prepeleac -
Am şi eu ceva de vânzare şi caut un cumpărător
De o viaţă de om.

E marfă de preţ, Creolina,
E o schiţă
Cu mine pe ţărm
Încălzindu-mă la umbra ta,

Atent să nu mă ard.

joi, 10 aprilie 2014

Aer de munte


Credeam că muntele este o câmpie
Cutată,
Un fel de brazdă uriaşă,
Ca şi când tata ar fi făcut o grămadă de planuri
Şi ar fi lăsat timpul
Să treacă printre ele
Şi să curgă spre mare.

Şi mai credeam că acolo sus
Te întâlneşti cu păsările ce zboară
Cu o aripă,
Ca sufletul morţilor
Drepţi
Care-mi vegheau
Neputinţele.

La noi în casă
Nu era agăţat un ochi care vede tot
Şi sperie,
Era doar tabloul unei străbunici
Urâtă, urâtă
(De aceea căutam fericirea în vise).

Credeam că dacă voi creşte mare
Şi voi ieşi din veşnic frământata copilărie,
Niciodată coaptă,
Oricât de tare ar încinge-o iubirea,
Voi găsi răspuns la întrebări.

Chiar aşa:
Ce-şi spun munţii
Când se întâlnesc, iubito.

Ce melodie îmi vei cânta

De voi ajunge în vârf.

marți, 1 aprilie 2014

Poemul mişcător


S-au speriat  contemporanii
De corectitudinea politică,
Aceasta fiind cea mai mare prostie
A secolului doi şi unu
Şi o neruşinare cât Himalaia -
Cum ar zice foştii logicieni
O contradicţie în termeni.

A pune cuvântul corectitudine lângă politică
E a cere prostituatelor de pe centură
Sau celor din Place Pigalle
Să fie fecioare de trei ori pe noapte.

Politrucii roşi, verzi, negri, gri
Sunt toţi mânjiţi cu balegă
Încât  aş deveni surdo-mut
Şi n-aş mai rosti numele Domnului
Ca să nu pângăresc cele sfinte.

Dar mai există câţiva tineri
Şi câteva tinere
Care mângâie poezia
Şi asta ar putea fi un fel de

A doua mântuire.

DE M-AŞTEPŢI

 De m-aştepţi până la vară,
Am să-ţi cânt ca prima oară
Pe-o vioară
Cânt de boară.
 
De m-aştepţi o săptămână
Am să-ţi împletesc cunună,
Inel vei avea pe mână
Razele de lună.
 
De m-aştepţi vreo câţiva ani
Nu m-oi teme de duşmani,
Care plini, care golani
Strângători de bani.
 
 
De m-aştepţi şi n-am să viu
Să fii sigură că-s viu,
Cerul rubiniu
A zis c-o să-nviu.