Pagini

luni, 2 iunie 2014

Amalgam de doruri


Azi m-am acoperit
Cu un vers din Shakespeare,
Care nu avea nici rimă nici ritm,
Era o replică dintr-o piesă -
Cald ca o îmbrăţişare de femeie.

Voiam să te chem
Lângă mine,
Dar nu ştiam dacă te-ai trezit
Şi dacă nu vrei cumva să rămâi
Dezbrăcată
Cum este poezia după ce o ronţăie
Criticii literari.

În ăst imp,
Mâinile îmi transpirau de căldură
Ca unui condamnat la eşafod
Şi am preferat să schimb autorul.

Când te vei trezi
Voi afla de la tine
Dacă ai visat
Cocori
Sau ploaia lovea spicele de grâu
Doar să le oblige să cânte.

Mi-e dor de tine, iubito,
Ca de pântecul mamei.

Lasă în continuare
Să se prelingă
Discul cu Bach.


Niciun comentariu: