Pagini

vineri, 20 iunie 2014

Manifestul poetului clasic



Am aprins focul în sobă
Cu lemne vechi, cu aşchii seci,
Ceaţa urca pe coline
Mai delicat decât zgura din fabricile
Care depăşeau norma
În cincinalul de după cincinal,
Ultimul fiind de patru ani jumate.

Nu mai puneţi întrebări stupide, pardon,
Marx era fiu de rabin
Şi ştia că cinci intră-n patru
Ca mâna în buzunarul lui Engels,
Care era henglez,
Precum bunicul meu dinspre mamă.

Toate aceste cugetări geniale
Şi personale,
Precum licenţa lui poanta
Care a fost vândută ca fecioară
Deşi fusese târfă de bărbat
Este răspuns la un vers al lui Bacovia.

Acum ştiu de ce nu voia el
Să se mai ducă acasă.

Când vezi cum arde lemnul de brad
Un ai chef să bei
Apă chioară.

Să curgă şapanie
Pe fesele statuii.

Dar chiar,
De ce nu s-o fi dus
Bacovia acasă.


Niciun comentariu: