Calul meu cu stea în frunte

Mi s-a spus că mănâncă nori

Că a fost hrănit cu jăratec

Şi nu suportă călăreţ

Decât fii de regi,

Panduri

Sau născători din zei.

Mi-am vândut tinereţea,

Bruma de avere moştemită

Şi abia mi-a rămas putere

Să spun nu Mamonei

Care voia să facem pariul

Lui Faust.

De cum l-am atins

M-a privit în ochi

Ochi rotund

Viu,

De reflecta în el muntele.

După prima clipire

Norii,

Apoi pupilele deveniseră sori.

I-am dezlegat

Frâul de aur,

L-am încălecat bătrâneşte,

Fără să-i smulg coama,

Cum dezbracă mirele mireasa

Fără s-o atingă,

Şi l-am îmbrăţişat cum soarele

Îmbracă pământul.

Când l-am întrebat de ce nu porneşte

Mi-a pus

Că fără tine alături

Nu va face un pas.

Calul meu cu stea în frunte.

Aşa mă răsfăţa mama.