Trupul era moale ca o găluşcă,
Deşi făcut din pământ
Păstra încă informitatea apei.
Nu m-aş fi ridicat din pat,
Cum nu are chef puiul de barză
Să zboare din cuib
Mai ales că bate şi vântul.
Dar nici soldatul nu pleacă fericit
La război,
Chiar dacă-i spune iubita că-l aşteaptă
Şi că nu va sări pârleazul nici ziua
Necum noaptea.
Ştie oricine acum
Că nu pentru patrie se moare
Ci pentru buzunarele pline
Ale demagogilor,
Dar voi pune mâna pe armă.
Şi mi-am amintit
Că bunicul îmi zicea
Că sunt bărbat.
Şi mi s-a îndreptat şira spinării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu