Am găsit sub
pernă
Mesajul tău,
Era o bucurie
Pe care doar
marinarii
Naufragiaţi o
simt
Când e noaptea
senină,
Marea liniştită
Iar Steaua Polară
le face cu ochiul.
Şi eu am sărutat
liniştea,
Întâi pe mână,
Ca să nu se
sperie
Îngerii păzitori.
Se înălţase
stăpânul zilei
Deasupra pădurii
Şi albastrul
ochilor tăi
Se prelingea în
râuri de cer
Izvorând de sub
pleoape.
Atunci am înţeles
că iubirea
E ilogică,
Iar logica o
simplă
Problemă a
filosofilor
Certaţi cu
nevestele.
Pe când poezia.
O, poezia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu